As vrea sa scriu ceva dar nu pot.Emotie,remuscare,ura fata de mine sau doar propria-mi constiinta care ma mustra sunt prezente acum in intreaga-mi fiinta.Ma mistuie,ma sfasaie,ma omoara dar tot ea imi da curajul de a continua.Motivul?Nu-l stiu.as putea fi eu ,viata mea,toate mom. in care am gresit sau o carte.
O carte care iti trezeste simturile ,iti mistuie gandurile ,iti sfasaie sentimentele si te receaza pe tine.Ca om ,ca fiinta,ca obiect,ca entitate sau ca un simplu nimeni.Formeaza din omul simplu ,androginul , intruchiparea perfecta dintre om si entitate,dintre real si supranatural realizand un univers al constiintei nemarginite.
O carte care imbina iubirea cu ura,rusinea cu curajul intiparindu-ti in minte vesnica imagine a mamei iubitoare si a copilului respingator.
"Sper sa nu auziti niciodata aceste cuvinte."Mama ta.A murit".Nu seamana cu alte cuvinte.sunt prea mari ca sa incapa in urechi.ii apartin unei alte limbi bizare,grele ,puternice, care iti bubuie in urechi , ca o bila de plumb care vine spre tine iar si iar , pana cand , in cele din urma, cuv. sapa o gaura suficient de mare ca sa-ti patrunda in creier.Si, sapand aceasta gaura ,te face bucatele."--> un citat mic dar esential.
Sunt cuvinte mari ,zdrobitoare , care te pun pe ganduri si iti aduc cele mai cumplite resentimente.iti intorc gandurile, te analizeaza, te induc in ireal si te aduc brusc cu picioarele pe pamant, zdruncinandu-ti fiinta si facandu-te sa te pui in pielea personajului.
O carte care iti demonstreaza ca moartea nu este un obstacol dintre lumea spirituala si cea reala si nici o bariera in calea iubirii materne, ca sinuciderea nu este o escapada si ca minciuna si rusinea te poate costa viata celei mai indragite persoane."Dupa cum am spus cand v-ati asezat prima data sa ma ascultati, nu ma astept sa ma credeti.N-am mai spui povestea asta, dar am sperat s-o spun.am asteptat aceasta sansa.si ma bucur ca o am acum , cand totul s-a terminat.Am uitat multe lucruri din viata mea , dar tine minte fiecare cilpa petrecuta impreuna cu mama.....in adancul sufletului meu, eu cred ca mama mea ,undeva intre lumea aceasta si lumea cealalta ,mi-a dat inca o zi, ziua dupa care tanjeam atat, si mi-a spus tot ce v-am povestit la randul meu.Si cred ca e adevarat, din moment ce mi-a spus mama.-Cum se formeaza un ecou?m-a intrebat odata.Cand un sunet persista dupa ce sursa lui s-a oprit.-Cand auzim ecoul?Cand e liniste si celelalte sunete se absorb.Cand e liniste inca mai aud ecoul mamei.Acum mi-e rusine ca am incercat sa-mi iau viata. e ceva atat de pretios!n-aveam pe nimeni cu acre sa vorbesc si care sa-mi alunge disperarea , iar tentativa desinucidere a fost o greseala.trebuie sa-i lasi pe oameni aproape de tine...."
V-ati gandit vreodata la mama voastra,la momentele cand nu ati fost alaturi de ea?la acea fiinta pe care, de multe ori ati respins-o , pe care n-ati vrut sa o tineti de mana la inceputul liceului, temandu-va de ce va spune ceilalti colegi ai vostrii despre voi?Acea fiinta care va cearta mereu, spunandu-va cum sa procedati si ce sa faceti mereu, aceea pe care o urati de multe ori dar care , uitand de toate acestea va poarte de grija, va vindeca cand sunteti suferinzi si nu va lasa niciodata la greu?De cate ori i-ati oferit ajutorul vostru?De cate ori i-ati spus ca o iubiti?De cate ori v-a fost rusine cu ea?Dar daca aceasta fiinta nu ar mai fi?Ce ati face?..pe umarul cui ati mai plange?este greu de imaginat...chiar imposibil, nu? caci nu poti trai fara ea....
"Ia lopata, a spus preotul.A spus-o mai mult din priviri.Treebuia sa rasfir pamant pe mormantul mamei....Amluat lopata ca un copil caruia i se incredinteaza o pusca.M-am uitat lasora mea Roberta...tremura.Numai Maria se uita la mine ..."nu afce asta tata!Da-o inapoi!"In baseball ,un jucator stie cand tine propia bata sau pe a altcuiva.exact asa ma simteam eu cu lopata in mana.era a altcuiva.nu imi apartinea.ii apartinea unui fiu care nu isi mintea mama.ii apartinea unui fie ale carui ultime cuvinte catrea mama sa nu fusesera rostinte la suparare.ii apartinea unui fiu care nu fugise pentru a face un ultimcapriciu al tatalui sau,acel fiu ar fi ramas acolo in acel sfarsit de saptamana.acel fiu ar fi fost acolo cand mama lui s-a prabusit.acel fiu ar fi putut s-o salveze.Dar acel fiu nu era acolo.Acest fiu a inghitit nodul in gat si a facut ce i s-a spus: a rasfirat pamant pe sicriu ...si chiar daca fusese ideea ei, am auzit vocea ammei spunand:"O,Charley!Cum ai putut sa faci una ce asta!"
Iubirea de mama este eterna.ea nu cunoaste limite,intrece orice ratiune si vindeca orice boala .pe viitor ma gandesc sa imi respect mai mult mama :)...sper sa faceti si voi la fel.
Cartea se numeste 'Inca o zi' si este scrisa de Mitch Albom. Hope you like it :) !
O carte care iti trezeste simturile ,iti mistuie gandurile ,iti sfasaie sentimentele si te receaza pe tine.Ca om ,ca fiinta,ca obiect,ca entitate sau ca un simplu nimeni.Formeaza din omul simplu ,androginul , intruchiparea perfecta dintre om si entitate,dintre real si supranatural realizand un univers al constiintei nemarginite.
O carte care imbina iubirea cu ura,rusinea cu curajul intiparindu-ti in minte vesnica imagine a mamei iubitoare si a copilului respingator.
"Sper sa nu auziti niciodata aceste cuvinte."Mama ta.A murit".Nu seamana cu alte cuvinte.sunt prea mari ca sa incapa in urechi.ii apartin unei alte limbi bizare,grele ,puternice, care iti bubuie in urechi , ca o bila de plumb care vine spre tine iar si iar , pana cand , in cele din urma, cuv. sapa o gaura suficient de mare ca sa-ti patrunda in creier.Si, sapand aceasta gaura ,te face bucatele."--> un citat mic dar esential.
Sunt cuvinte mari ,zdrobitoare , care te pun pe ganduri si iti aduc cele mai cumplite resentimente.iti intorc gandurile, te analizeaza, te induc in ireal si te aduc brusc cu picioarele pe pamant, zdruncinandu-ti fiinta si facandu-te sa te pui in pielea personajului.
O carte care iti demonstreaza ca moartea nu este un obstacol dintre lumea spirituala si cea reala si nici o bariera in calea iubirii materne, ca sinuciderea nu este o escapada si ca minciuna si rusinea te poate costa viata celei mai indragite persoane."Dupa cum am spus cand v-ati asezat prima data sa ma ascultati, nu ma astept sa ma credeti.N-am mai spui povestea asta, dar am sperat s-o spun.am asteptat aceasta sansa.si ma bucur ca o am acum , cand totul s-a terminat.Am uitat multe lucruri din viata mea , dar tine minte fiecare cilpa petrecuta impreuna cu mama.....in adancul sufletului meu, eu cred ca mama mea ,undeva intre lumea aceasta si lumea cealalta ,mi-a dat inca o zi, ziua dupa care tanjeam atat, si mi-a spus tot ce v-am povestit la randul meu.Si cred ca e adevarat, din moment ce mi-a spus mama.-Cum se formeaza un ecou?m-a intrebat odata.Cand un sunet persista dupa ce sursa lui s-a oprit.-Cand auzim ecoul?Cand e liniste si celelalte sunete se absorb.Cand e liniste inca mai aud ecoul mamei.Acum mi-e rusine ca am incercat sa-mi iau viata. e ceva atat de pretios!n-aveam pe nimeni cu acre sa vorbesc si care sa-mi alunge disperarea , iar tentativa desinucidere a fost o greseala.trebuie sa-i lasi pe oameni aproape de tine...."
V-ati gandit vreodata la mama voastra,la momentele cand nu ati fost alaturi de ea?la acea fiinta pe care, de multe ori ati respins-o , pe care n-ati vrut sa o tineti de mana la inceputul liceului, temandu-va de ce va spune ceilalti colegi ai vostrii despre voi?Acea fiinta care va cearta mereu, spunandu-va cum sa procedati si ce sa faceti mereu, aceea pe care o urati de multe ori dar care , uitand de toate acestea va poarte de grija, va vindeca cand sunteti suferinzi si nu va lasa niciodata la greu?De cate ori i-ati oferit ajutorul vostru?De cate ori i-ati spus ca o iubiti?De cate ori v-a fost rusine cu ea?Dar daca aceasta fiinta nu ar mai fi?Ce ati face?..pe umarul cui ati mai plange?este greu de imaginat...chiar imposibil, nu? caci nu poti trai fara ea....
"Ia lopata, a spus preotul.A spus-o mai mult din priviri.Treebuia sa rasfir pamant pe mormantul mamei....Amluat lopata ca un copil caruia i se incredinteaza o pusca.M-am uitat lasora mea Roberta...tremura.Numai Maria se uita la mine ..."nu afce asta tata!Da-o inapoi!"In baseball ,un jucator stie cand tine propia bata sau pe a altcuiva.exact asa ma simteam eu cu lopata in mana.era a altcuiva.nu imi apartinea.ii apartinea unui fiu care nu isi mintea mama.ii apartinea unui fie ale carui ultime cuvinte catrea mama sa nu fusesera rostinte la suparare.ii apartinea unui fiu care nu fugise pentru a face un ultimcapriciu al tatalui sau,acel fiu ar fi ramas acolo in acel sfarsit de saptamana.acel fiu ar fi fost acolo cand mama lui s-a prabusit.acel fiu ar fi putut s-o salveze.Dar acel fiu nu era acolo.Acest fiu a inghitit nodul in gat si a facut ce i s-a spus: a rasfirat pamant pe sicriu ...si chiar daca fusese ideea ei, am auzit vocea ammei spunand:"O,Charley!Cum ai putut sa faci una ce asta!"
Iubirea de mama este eterna.ea nu cunoaste limite,intrece orice ratiune si vindeca orice boala .pe viitor ma gandesc sa imi respect mai mult mama :)...sper sa faceti si voi la fel.
Cartea se numeste 'Inca o zi' si este scrisa de Mitch Albom. Hope you like it :) !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
thanx