de ce ador iarna? m-am nascut iarna ,in ultima luna de iarna , pe vremea cand nu existau ierni fara zapada ,pe vremea cand iarna nu-si pierduse din traditii, cand inca era anotimpul Craciunului, al oamenilor de zapada, al cadourilor ,al povestilor spuse la gura sobei bunicilor.
un sentiment de reversiune,in ceea ce priveste iarna am avut cand mi-am amintit de nuvela 'Ningea in Baragan" a lui Fanus Neagu. O opera care m-a marcat inca din copilarie, de pe vremea cand stateam cu nasul lipit de geamul aburit al odaii bunicilor , rostind vise nemaivazute si imaginand clipe imposibile pentru o copila ca mine .
imi aduc aminte de toate : "craiasa zapezilor" (stiu ..poate suna stupid pt o persoana de 18 ani sa vb despre Craiasa Zapezilor ...dar fiecare avem momente si momente :)) ), "Suier"....: Suier" ...cat am iubit aceasta nuvela ..cata letargie induplecata in vise prezenta intr-o singura opera.
Barbu Delavrancea a fost scriitorul meu preferat in copilarie ...pana am ajuns sa-l cunosc pe Eliade :).
Delavrancea are un stil aparte..mistic.Are capacitatea de a te introduce in atmosfera riguroasa, tematoare si misterioasa a nuvelelor printr-un incipit original: "la raspantia cailor singuratice, unde calatorul e minune si glasul omului poveste,o coliba , dusa pe jumatate in pamant , sta locului neclintita.Stapanul lumii e vantul , si arunca, ca in batatura la el, clai de nori posomorati peste intinsul cerului.frunzele uscate scot sunete seci si , repezite in departari , se pierd spre roata pamantului.
Noaptea invaluie tot ca intr-o tramba de intuneric.Prin crapaturile usii uscate licaresc fasii de lumina care se misca , ca si cand s-ar tese, schimbadu-se intre ele.
Inainte vreme, in asa loc s-asezau pragul cei cari, biruiti de dorul libertatii, fugeau in mincinosul trai al iobagiii.n-aveau nici plus , nici boi, nici sapa. Pamantul intelenea nespart....Asa sta ,in limpezimea campiilor, coliba haiducului cu poturi ciadirii..." ( fragment din"Suieri") .
"nu se auze nimic , in intunericul unei nopti de toamna, decat latratul cainilor din mahala.pe ulitele stramte si dosnice, de pe langa gradina Icoanei, noroiul si bolovanii de piatra se impestritau cu baltoace intinse d-a curmezisul drmurilorfelinarele, infipte din raspantie in raspantie, nu luminau mai mult decat stalpii telegrafului.norii posomorati burnitau , inecand casele intr-o atmosfera fumurie si impufata cu aburii ce plutesc alene pe deasupra baltilor.
ador tehnica detaliului prin care sunt construite unele opere." (fragment "Iancu Moroi")
"ploaia incepe cu boabe mari cat oul de graur, vantul goneste nauc si se umfla cu un vuiet ce se ridica necontenit. o clipa coliba se lumina pe ferastruia podului.un fulger cat un balaur se zvarcoli in norii grosi si negrii ca zgura. noaptea isi inchise iarasi intunericul. o uruitura se pierdu in departare." "fragment "Suier" )
Delavrancea nareaza cu talent intamplari din trecut sau prelucreaza motive folclorice in care evoca sentimentul idilic, scene din copilarie.
dar toate aceste opere au ca motiv IARNA.
iarna, cea care te face sa te minunezi de fiecare brad care-si poarta demn povara zapezii, de formele ciudate nascute din efortul apei de a-si croi drum sau de incremenirea ireala a unei masute cu bancute capitonizate in alb pe o strada pustie.
Iubesc iarna si tot ce tine de ea.
